ANIS: Taxa digitală europeană, frână în calea digitalizării

Anunțul recent al Comisiei Europene cu privire la instituirea unei taxe digitale la nivel european ridică, însă, câteva semne de îngrijorare, în opinia ANIS, care numără 155 de companii de software și servicii din România. Redăm mai jos conținutul poziției Asociației:

O astfel de taxă ar trebui să vizeze crearea unor condiții de concurență echitabilă între diferitele companii care activează pe piața europeană. Comunicarea Comisiei Europene, potrivit căreia vor fi vizate sute de companii, marea lor majoritate europene, indică faptul că această măsură va dezavantaja companiile europene în raport cu companii din state terțe sau alte industrii. Menționăm că marea majoritate a companiilor românești și europene au un model de afaceri local, în sensul în care profiturile și veniturile sunt deja impozitate în piața în care au fost realizate. În acest context, introducerea unei noi taxe ar însemna o povară suplimentară pentru aceste companii și ar putea distorsiona competiția. Prin urmare, considerăm că eforturile ar trebui îndreptate spre mai buna colectare a taxelor și impozitelor existente, nu pe impunerea unora noi, iar orice taxă nouă ar trebui să aibă ca obiectiv reducerea dezechilibrelor dintre companiile locale și cele din afara Uniunii Europene, și nu adâncirea lor.

Introducerea unei noi taxe în sarcina companiilor care deja plătesc taxe și impozite la nivel local ar distorsiona puternic piața, cu efecte nefaste pentru economiile naționale. Mai mult, având în vedere acordul la care s-a ajuns în cadrul Organizației pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (OCDE) este posibil ca unele companii să fie taxate dublu. De asemenea, sistemul de taxare ar trebui să fie unul cât mai simplu și să invite contribuabilii la conformare voluntară. Instituirea atât a taxei convenite la nivelul OCDE, cât și a taxei digitale la nivel european, ar complica și mai mult sistemul fiscal actual, în contextul în care toate părțile sunt de acord că este necesară o simplificare a acestuia.

În același timp, efectele unei taxe digitale, așa cum acestea reies din anunțul Comisiei Europene, vor fi contrare intențiilor asumate de Comisia Europeană cu privire la viitorul digital al Europei, în sensul în care vor acționa ca o frână asupra inovării și digitalizării. Digitalizarea economiei este un proces de transformare care afectează toate întreprinderile și sectoarele, iar în viitorul apropiat tot mai multe companii își vor digitaliza, într-o măsură mai mică sau mai mare, operațiunile. Instituirea unei taxe care să vizeze în mod discriminatoriu doar companiile digitale, în contextul în care multe companii cu afaceri tradiționale au devenit digitale în urma adoptării tehnologiei pentru a eficientiza procesele, va face ca procesul transformării digitale să fie frânat, deoarece ar însemna pentru acele companii instituirea unor noi poveri fiscale.

În viziunea noastră, companiile ar trebui să plătească taxe local, acolo unde își desfășoară operațiunile și unde sunt utilizatorii și clienții lor. Considerăm că acesta ar trebui să fie principiul care să stea la baza introducerii unei noi taxe, și nu unul discriminatoriu și arbitrar, respectiv dacă o companie este digitală sau nu. Toate companiile ar trebui să fie tratate egal, indiferent dacă serviciile sau produsele lor sunt furnizate sau nu prin mijloace digitale.

Nu în ultimul rând, introducerea unei taxe digitale pornind de la ideea că doar afacerile digitale s-au dezvoltat în timpul pandemiei, și astfel ar trebui să suporte în mai mare măsură costurile asociate cu aceasta, este una extrem de periculoasă și care nu ia în considerare realitatea. Există și afaceri tradiționale care și-au crescut cifra de afaceri și profiturile în timpul pandemiei, la fel cum există companii digitale care au avut de pierdut. Astfel, revenim la ideea că nu tipul companiei, dacă este digitală sau tradițională, ar trebui taxat, ci faptul dacă aceasta plătește impozite și taxe acolo unde își realizează veniturile.

În final, trebuie să menționăm că noile măsuri fiscale ce vizează abordarea provocărilor ce decurg din digitalizarea economiei ar trebui să aibă în vizor ca bază de impozitare profitul și nu veniturile. Utilizarea veniturilor nu recunoaște investițiile semnificative care sunt adesea făcute pentru a dezvolta o afacere și faptul că multe companii digitale nu au obținut încă profit. Acest lucru este deosebit de relevant pentru companiile digitale noi care investesc în inovație. Majoritatea întreprinderilor, mici și mari, necesită ani pentru a-și recupera costurile de cercetare și dezvoltare și pentru a deveni profitabile (dacă nu eșuează înainte de a ajunge la acest punct – potrivit estimărilor, aproximativ 90% dintre start-up-uri eșuează și doar 40% obțin vreodată profit). Impozitarea întreprinderilor care nu sunt încă profitabile va crește costurile inovației și digitalizării și va împiedica inovarea.

Mizăm pe sprijinul României, în calitate de Stat Membru, în negocierile pe acest subiect prioritar pentru economia românească, având în vedere că, potrivit unui studiu recent derulat de EY România, contribuția economiei digitale la formarea PIB este estimată la 8,6% la nivelul anului 2019. Aportul său poate ajunge până la 16% dacă avem în vedere digitalizarea din sectoare precum agricultură sau sectorul public.