Companii închise vând arhive cu discuțiile angajaților (slack, email) pe sute de mii de dolari, iar datele sunt folosite pentru a antrena AI

Pe scurt (TL;DR)

Jurnaliști americani au relatat că unele startup-uri aflate în lichidare își vând sau licențiază arhivele interne – inclusiv emailuri, mesaje Slack și tichete Jira – către companii interesate să le folosească la antrenarea sistemelor AI. Fenomenul sugerează apariția unei piețe pentru datele operaționale lăsate în urmă de companiile care se închid și ridică, în paralel, întrebări legate de controlul, reutilizarea și statutul juridic al acestor date.

Slack, email și Jira: ce se întâmplă cu datele interne ale startup-urilor care se închid

Mai multe publicații americane au relatat în ultimele zile despre apariția unei piețe pentru arhivele interne rămase în urma startup-urilor care se închid. Potrivit unei investigații Forbes, preluate ulterior de Gizmodo și Fast Company, unele companii aflate în proces de lichidare își vând sau licențiază emailurile, mesajele Slack, tichetele Jira și alte documente interne către actori interesați să le folosească în antrenarea sistemelor de inteligență artificială. Gizmodo rezumă fenomenul spunând că astfel de conversații și arhive pot fi tranzacționate pentru sume de până la 100.000 de dolari, iar Forbes descrie cazuri în care valoarea ar fi fost chiar mai mare.

Subiectul apare într-un moment în care competiția dintre companiile AI se mută tot mai mult spre date care surprind activitatea concretă din organizații, nu doar text public disponibil online. În articolul său, Forbes notează că interesul este concentrat pe arhive care arată cum se desfășoară munca într-o companie: discuții pe email, canale Slack, taskuri și alte amprente operaționale lăsate în instrumentele de colaborare. Jurnalista Anna Tong descrie aceste date ca materie primă pentru medii de training destinate unor AI agents capabili să funcționeze în contexte similare cu munca de birou.

AI și iluzia eficienței: de ce productivitatea nu înseamnă muncă mai puțină

Forbes oferă și exemple concrete. Unul dintre aceste startup-uri este Cielo24, companie citată ca având valoare reziduală nu doar prin cod sau active tradiționale, ci și prin arhivele sale interne. Potrivit articolului, fostul CEO al companiei a spus că au fost monetizate mesaje Slack, emailuri interne și tichete Jira pentru sute de mii de dolari. 

Fenomenul nu este prezentat doar ca o succesiune de tranzacții punctuale, ci și ca apariția unei infrastructuri dedicate. SimpleClosure, companie americană specializată în închiderea startup-urilor, a anunțat oficial lansarea Asset Hub, o platformă prin care fondatorii pot încerca să recupereze valoare din activele rămase după shutdown. În comunicatul de lansare, SimpleClosure precizează că produsul include două categorii: cod sursă, deja disponibil, și „Workspace Data”, aflată în beta, categorie în care intră email, Slack, Notion și Google Drive.

Subiectul aduce în discuție și întrebări legate de controlul și natura acestor date. Slack precizează în documentația sa publică de privacy că organizația-client deține și controlează conținutul din workspace. Compania explică, de asemenea, că există instrumente de export al datelor, iar anumite tipuri de export extins sunt supuse unui proces suplimentar de aprobare.

Linkedin acuzat că scanează pe ascuns extensiile Chrome, colectând date confidențiale

Din perspectivă europeană, o parte distinctă a discuției ține de diferența dintre pseudonimizare și anonimizare. European Data Protection Board a explicat în 2025, odată cu publicarea Guidelines 01/2025 on Pseudonymisation, că datele pseudonimizate nu sunt automat echivalente cu date anonimizate și pot continua să fie considerate date personale dacă persoanele pot fi reidentificate direct sau indirect. EDPB a subliniat în comunicarea de lansare a ghidului că pseudonimizarea este o măsură relevantă de protecție, dar nu scoate automat datele din sfera GDPR.

Aplicată la acest caz, distincția este relevantă deoarece arhivele interne ale unei companii pot conține nu doar informații operaționale, ci și nume, roluri, contexte de proiect, formulări recognoscibile și alte detalii care pot permite identificarea persoanelor chiar și după o prelucrare parțială. În materialele citate nu apar, deocamdată, suficiente detalii publice despre standardele exacte după care astfel de date sunt curățate, pseudonimizate sau anonimizate înainte de a fi tranzacționate.

În forma în care a fost relatat până acum, cazul nu descrie neapărat o practică generalizată la nivelul întregii industrii. El indică însă apariția unei piețe pentru datele operaționale rămase în urma companiilor închise și, în același timp, mutarea interesului din zona conținutului public către exemple de muncă internă și coordonare organizațională.